Asa e viata, scurta, plina de durere si momente scurte de fericire pe care le apreciem numai cand este prea tarziu.
De acum cateva zile sunt ca prin ceata. Scumpul meu bunic a decedat. Numai o luna si jumatate inainte sa implineasca 75 de ani. Din tristeze a devenit manie!
Intr-o zi urata plina de ploaie scumpul meu bunic a incercat sa curete in fata casei paraul de apa si si a pierdut echilibrul.
A cazut si asa l-au internat in spital. In spital sau comportat cu el ca si cum nu avea nicio valoare. Avand o vestimentatie de lucru sau comportat cu el de parca era ultimul borchetar de pe strada.
Oare asa se trateaza pensionarii in Romania? Se pare ca DA!!!
Fara sa aiba griga de el il puneau cand in pat cand pe targa... si tot asa cateva zile bune! Pana la urma a decedat ptr ca spus pe romaneste i-au rupt gatul si l-au chinuit pana nu a mai rezistat. Cu mine la telefon au vorbit in ultimul hal.Nu numai ca au facut ce au facut, mai aveau si nesimtirea sa nu ne elibereze corpul de la morga, cica poate e crima! Mai rau ca in filme cu prostii dar aici viata bate filmul ca de obicei!
Acum ce sa fac ? Sa accept ca asa e viata ?
Care este morala din povestea asta reala si posibil zilnica in Romania? - Sa te fereasca Dumnezeu sa ajungi intr-un spital din Romania!
Ma scuzati daca sunt prea negativa la ora actuala dar, nu vad nimic positiv in acest caz.
Cel mai trist este faptul ca in Mai am vorbit cu el la telefon. Faceam planuri sa vin in tara. Acum totul e ca in slowmotion.
Am ramas cu amintiri grozave, cu vocea lui calma in minte si cu niste poze...
Condoleante! Iti spun din toata inima ca imi pare rau! E de nedescris ce se intampla in tara.Eu ma feresc cat pot de medici,pentru ca si-au uitat juramantul.
ReplyDeleteDumnezeu sa-ti odihneasca bunicul in pace!Gandeste-te ca de acolo de unde e acum,te ocroteste si el.
Imi pare rau! :(
Imi pare nespus de rau pentru moartea bunicului tau Lorena. Ai dreptate cu privire la spitalele din tara. Mi-e rusine ca fac parte din randul medicilor. Este de neiertat felul cum s-au purtat cu bunicul tau !
ReplyDeletePtr Oana Roxana: Multumesc! Da cam asa e de nedescris. Pe zi ce trece e un pic mai usor.
ReplyDeletePtr Ivan Vasarin: Cam asa este, de neiertat. Am ajuns intr-o stare unde nu mai vad ptr ce sa vin in tara. Dar tot am sa vin sa ma duc la cimitir macar. :)
Condoleante sincere!
ReplyDelete